Magazin Aeronautic

     Fără a face o incursiune aprofundată în istoria de specialitate, putem afirma, fără reţineri, că în România activitatea de construcţie şi experimentare a unor modele de aeronave la scară redusă datează din secolul al XIX-lea. Ca o paranteză, despre începuturile aeromodelismului la noi, ar avea multe de spus colaboratorii revistei Magazín AeroNautic, Dan Antoniu si George Cicos, doi prieteni vechi şi nepreţuiţi.

     Evenimentele din decembrie 1989 au însemnat o cotitură în activitatea aeromodelistică din România. Ceea ce înainte de ’89 însemna strict activitate sportivă în cadrul Federaţiei Române de Modelism, subordonată  - pe atunci - Consiliului Naţional pentru Educaţie Fízică şi Sport. Acum, practicarea aeromodelismului se face atât ca sport de masă, cât şi ca sport de performanţă.

    Cadrul în care se desfăşoară activitatea aeromodelistică în România zilelor noastre diferă în mod dramatic de ceea ce se petrecea înainte de ’89.
Până la evenimentele din ’89, modelismul, în general, era o activitate strict supervizată şi îndrumată de către fostul guvern comunist. Parte din politica pregătirii tineretului pentru apărarea patriei, cercurile de modelism erau o polítică de stat. Toate casele şi palatele copiilor aveau obligatoriu în organigramă cercuri de aeromodelism, navomodelism, automodelism şi rachetomodelism. Întreprinderile erau încurajate să aibă cercuri de modelism, iar fondurile băneşti erau asigurate, prin politică de stat, din contribuţia sindicatelor, armatei şi pionierilor. Participarea la competiţiile naţionale era asigurată financiar integral de către cercurile de modelism şi un numai atât, dar şi asigurarea tehnico-materială era furnizată tot de către statul comunist. Participarea la competiţiile internaţionale era difícil de realizat; pe de o parte, fondurile în valută trebuiau aprobate “de sus”, iar atunci când aceasta era posibil, interveneau probleme referitoare la acordarea vizei de ieşire din ţară a sportivilor români.

    După 1989, situaţia s-a schimbat dramatic, din toate punctele de vedere. Libera circulaţie dă posibilitatea sportivilor noştri să acumuleze experienţă în competiţiile internaţionale şi să intre în contact cu realizările de vârf, pe plan internaţional, în domeniul aeromodelismului.
Pot afirma, în cunoştinţă de cauză, că până în anii 1995-98, activitatea aeromodelistică s-a desfăşurat, în principal, în cadrul competiţiilor interne şi internaţionale organizate de către Federaţia Română de Modelism. Odată cu trecerea timpului, datorită noilor condiţii economice, s-a produs o răspândire a aeromodelismului în cadrul celor neafiliaţi unei activităţi sportive de performanţă. Astfel, din ce în ce mai multe persoane au abordat în particular aeromodelismul, prin investiţii proprii, astfel că azi putem afirma că numărul practicanţilor independenţi ai aeromodelismului este cel puţin egal, dacă nu mai mare, decât al celor care practică aeromodelismul de performanţă.

     Şi totuşi, ce este aeromodelismul de performanţă? Răspunsul nu este aşa de complicat, dacă  ne referim la activitatea sportivă. Federaţia Română de Modelism (FRMd) este afiliată la Federaţia Aeronautică Internaţională - Comisia Internaţională de Aeromodelism (FAI-CIAM). Ca o consecinţă, calendarul intern de aero şi rachetomodelism al FRMd se desfăşoară în strictă concordanţă cu prevederile Codului Sportiv al FAI-CIAM. Asta înseamnă că toate campionatele naţionale se ţin la clasele (şi în concordanţă cu specificaţiile) prevăzute în codul sportiv FAI, secţiunea aeromodelism.

Astfel, competiţiie de aeromodelism de la noi se desfăşoară la următoarele clase:

1.Zbor liber (aeromodelo necomandate de la sol), clasa F1A (planoare), F1B (aeromodelo propulsoare cu motor de cauciuc), F1C (aeromodelo cu motor cu combustie internă), F1D (aeromodelo de interior), F1E (aeromodelo planoare cu pilot magnetic)

2.Zbor circular (captiv- aeromodelo cu evoluţie în cerc, comandate de pilot prin intermediul a două cabluri metalice), clasa F2A (viteză), F2B (acrobaţie), F2C (curse) şi F2D (combat), F4B (machete de aeronave)
3.Planoare radiocomandate, clasele F3B şi F3J
4.Acrobaţie radiocomandată, clasa F3A
5.Elicoptere radiocomandate, clasa F3C
6.Machete radiocomandate, clasa F4C.

     Toate aceste clase de aeromodele, promovate de către FRMd în competiţiile interne, îşi au corespondentul în campionate continentale şi mondiale, organizate sub egida FAI.
De amintit că, în calitate de membru cotizant al FAI-CIAM, FRMd a organizat în România, din 1992 şi până în prezent, peste 35 de campionate europene şi mondiale, la diferite clase de aeromodelism (zbor liber, zbor indoor, planoare radiocomandate, elicoptere, machete radiocomandate şi captive, motoplanoare electrice şi pylon-racing, rachetomodele). În aceeaşi perioadă, sportivii cluburilor afiliate la FRMd au adus României peste 400 medalii de aur, argint şi bronz, prin participarea la campionate europene şi mondiale.
În paralel cu activitatea competiţională de performanţă, după 1995 s-a constatat o mărire continuă a numărului celor care au început practicarea aeromodelismului în particular.
De la an la an, s-a mărit numărul celor care, prin eforturi financiare personale, au început practicarea aeromodelismului ca activitate de duminică. Nu este de mirare că, odată cu diminuarea puterii economice a cluburilor de performanţă, s-a remarcat creşterea posibilităţilor financiare individuale. Dacă facem o paralelă între competiţiile oficiale şi activitatea “de duminică”, vom observa abordarea, de către particulari, a unor ramuri aeromodelistice costisitoare, sofisticate şi înalt tehnologizate, greu abordabile de către cluburile “de stat”.

    Astfel, au apărut tot mai mulţi practicanţi (în particular) a unor clase cum ar fi elicopterele radiocomandate, aeromodelele echipate cu motor electric, aeromodele echipate cu motor turboreactor.
Consecinţa firească: pe lângă peste cele 50 de cluburi afiliate la FRMd, au apărut cluburi particulare de aeromodelism ( Clubul AeroPower-Bucureşti, Clubul Flying Vampires-Arad, cluburi particulare la Oradea, Bistriţa, Alba Iulia şi un numai), care, prin organizarea unor reuşite întâlniri de week-end, gen Fun-Fly, reuşesc să adune un mare număr de aeromodelişti şi, implicit, să facă o bună propagandă aeromodelismului, fie el de performanţă sau pentru deconectare.
Un lucru este cert: indiferent de cadrul organizatoric în care se desfăşoară, indiferent de nivelul de complexitate la care se abordează sau de “măiestria tehnică” a practicanţilor, aeromodelismul înseamnă atât un mod de a educa în mod sănătos şi creativ generaţia tânără, cât şi de petrecere a timpului liber pentru cei care au depăşit vârsta majoratului.

     Partea proastă este că în România, la o populaţie de peste 22 milioane, nu s-a găsit încă un investitor care să înfiinţeze un magazín cu vânzare de articole de modelism. Sportivii aeromodelişti şi practicanţii particulari apelează la comenzi în străinătate sau la cele doua-trei website-uri româneşti care fac comerţ on-line. Este mare diferenţă între a târgui pe ecran şi a intra într-un magazín, unde ai posibilitatea să vezi, să pipăi, să discuţi cu un vânzător competent, să te informezi (dacă eşti nou venit) din nişte imagini rulate, în magazín, pe un DVD sau pe un videorecorder.
O altă problemă, în special pentru practicanţii particulari ai aeromodelismului, este lipsa terenurilor de zbor special afectate acestei activităţi.
    Dar despre asta, cât şi despre detalierea fenomenului aeromodelistic la noi, cu proxima ocazie.